Preocuparea domnului Sergiu Popovici pentru realitățile sociale, politice și economice ale României ultimilor ani se regăsește cu prisosință și în actualul volum de povestiri. Dacă în cele precedente accentul era pus mai mult pe viața personală a eroilor și planul social era prezent mai mult ca fundal, în acest volum raportul este oarecum inversal. Întâmplările de viaţă vin să susţină o privire critică, dură, la adresa tarelor şi a problemelor cu care se confruntă ţara noastră, mai ales după schimbarea regimului comunist, în 1989. Deşi atunci – la Revoluţie, cum se spunea o perioadă – s-a sperat că se va trece la capitalism, la o societate bazată pe muncă şi echitate, fără fricile, planurile draconice impuse cu stricteţe şi şleahta de profitori din perioada anterioară, realitatea a spulberat aceste vise.
Cei care au preluat frâiele puterii au fost tot cei care, sub o formă sau alta, mascat sau la vedere, în planurile doi, trei sau patru, le-au deţinut şi în perioada comunistă. Ei au preluat fabricile, uzinele, institutele de cercetare-proiectare etc., şi le-au însuşit şi au devenit mari patroni, profitând de cunoştinţele şi relaţiile stabilite înainte. Dacă Ceauşescu a stat pe averi imense şi a ţinut populaţia în foame şi frig, au avut grijă cei care le-au preluat să le facă pierdute pentru totdeauna, fără ca oamenii să beneficieze de bogăţiile acumulate pe seama muncii lor, timp de decenii.
Problemele pe care orice cetăţean le poate constata şi singur sunt radiografiate fără ascunzişuri sau înfrumuseţări de autor: corupţia (de la cele mai înalte niveluri politice şi economice, până la cele mai mici şi aparent banale, nesemnificative), (in)justiţia din justiţie, traficul de influenţă, şantajul şi corupţia, interesul personal pus deasupra oricărui ideal naţional, toate acestea ducând la pierderea încrederii, a speranţei şi încrederii în mai bine a multor români. Unii dintre ei au ales calea emigrarii, iar alţii dau neputincioşi din umeri, convinşi că rechinii sunt invulnerabili şi caracatiţa ce a cuprins toată România, invincibilă. O fi sau nu aşa, doar timpul o va arăta. Oricum, autorul îşi face datoria de cetăţean şi ni le prezintă fără menajamente.