Cea mai recentă carte a braşoveanului Sergiu Popovici, inspirat intitulată „Prietenii”, prezintă, în nouă scurte povestiri, câteva crâmpeie de viaţă reală.
Volumul este împărţit în trei părţi. În primele două – „8 Martie” şi „Vechi prietenii” – regăsim adevărul celebrei zicale: „Doamne, apără-mă de prieteni, că de duşmani mă apăr şi singur”. Tema principală o constituie derapajele soţilor în relaţii extra-conjugale, protagoniştii fiind colegi sau prieteni (unii încă din copilărie). Dar fascinaţia noului sau poate şi a pericolului, uneori plictisul sau neîmplinirile din relaţia oficială i-au împins pe unii la legături amoroase în afara căsătoriei. De fiecare dată, însă, mai devreme sau mai târziu, aceste relaţii sunt descoperite (mai ales că nu erau doar aventuri de o noapte, ci aveau ceva vechime de luni şi ani), urmează scandal, bătaie, divorţ şi uneori căsătorii între foştii amanţi.
A treia parte, având titlul „Prietenii”, este şi cea mai consistentă din volum, fiind alcătuită din 7 texte. Primul („Copiii”) prezintă perioada copilăriei şi adolescenţei unui copil de la mijlocul secolului trecut, dintr-un cartier al unui mare oraş (din text deducem că e vorba de Scheii Braşovului). Regăsim aici atât jocurile nevinovate ale unor copii, cât şi primii fiori ai pasiunii, care se înfiripau în sufletul adolescentului ce păşeşte timid în lumea mare. Celelalte 6 texte poartă titlul personajului principal pe care se concentrează atenţia autorului: Olga, Marian, Angela, Lică, Nelu, Sandu.
Poveştile de viaţă din volum se derulează pe parcursul mai multor decenii ale secolului trecut şi începutul celui actual. Nu putem şti cât avem de a face cu inspiraţie din realitatea trăită de autor şi cât este imaginaţie, dar impresia de autenticitate şi corespondenţă cu o istorie reală, trăită uneori efectiv de autor este deosebit de frapantă. Oricum, lectura este antrenantă, plăcută şi captivantă.